Probabil n-ai mai râs cu poftă de ani buni. Nu pentru că nu e nimic de râs, ci pentru că nu vrei să ți se vadă dinții lipsă, stricați sau proteza veche care îți sare în gură.
Probabil ai învățat să mănânci „într-o parte". Eviți pâinea cu coajă. Friptura o tai mărunt. La mere ai renunțat de mult. Toți din familie au observat, dar nu mai comentează. Și asta doare mai tare decât dacă ar fi comentat.
Probabil porți o proteză mobilă care, în loc să te ajute, te enervează. Îți cade la momentul nepotrivit. Te roade pe gingie. Trebuie să-i pui adeziv ca să nu te trădeze în mijlocul unei conversații. La restaurant, te ridici discret și mergi la baie să o ajustezi.
Probabil te-ai resemnat. Ți-ai spus că, la vârsta ta, nu mai are sens să mai investești în dinți. Că oricum o să fie complicat, dureros, scump. Că „o să mă descurc așa cum sunt".